Valentina Tomaș este directorul gimnaziului din satul Ustia, raionul Dubăsari. Doamna director își dorește ca fiecare dintre copiii care îi calcă pragul instituției pe care o conduce, să se transforme în tineri responsabili care să se poată descurca în societate și să se realizeze în viață, servind drept exemplu pentru noile generații.
Pe lângă faptul că munca de director presupune multă responsabilitate și sacrificii, doamna Valentina găsește timp și pentru a se implica în proiecte destinate tinerilor cu necesități speciale. Mai mult, își dorește să fie un exemplu pentru profesorii din instituția școlară pe care o conduce.
„Fiind directorul gimnaziului, în primul rând, mă strădui să mă informez cu referire la tot ce apare nou în educație și să le pot răspunde colegilor la întrebările care apar cu privire la învățământ. Încercăm să implementăm noile cunoștințe împreună cu colectivul. La fel, am primit și vestea că vom avea un copil cu necesități speciale ce urmează a fi integrat în școală”.
Deși, spune că este primul copil cu nevoi speciale integrat în școală, personalul instituției de învățământ este pregătit să facă tot ce le stă în putere ca să asigure ceea de ce are nevoie eleva din în clasa I-i.
„Suntem la început de cale, Lenuța are șapte ani, nu vorbește de loc, are mai multe afecțiuni asociate, însă, împreună cu cadrul de sprijin lucrăm cu ea zi de zi. Procesul de integrare al Elenei în clasă a început mult mai devreme, întrucât cu colegii actuali de clasă a mers și la grădiniță, copii deja au învățat cum să comunice, părinții cunosc situația și nu am întâmpinat reticență sau atitudini negative.”
Valentina Tomaș spune că, în Ustia sunt la evidență patru copii cu necesități speciale. Astfel, doi copii merg la grădiniță, o fetiță merge la un centru din Chișinău, iar la gimnaziul din sat în clasa I-i, în acest an, a mers, Elena.
„Începutul nu este ușor, dar ne gândim și la perspectivele acestor copii. Pe viitor nu se va mai pune problema integrării lor în societate, ei fiind deja parte a comunității; dispar stereotipurile și se stabilește o comunicare între toți copiii. De exemplu, colegii de clasă ai Elenei au fost și camarazii de șotii la grădiniță, acum învață împreună și găsesc cum să comunice. Uneori te poți inspira de la ei. Așa, vor construi o comunitate tolerantă.”
Doamna Tomaș spune că înstituția de învățământ pe care o conduce implementează un proiect „Un viitor ce urmează a fi zidit”, finanțat de ambasada Germaniei. Astfel, în cadrul acesteia au fost amenajate două săli de clasă cu tot ce este necesar pentru acești copii.
Valentina Tomaș spune că profesorii au nevoie de instruiri și formări pentru a fi temeinic pregătiți, de suport metodologic, deoarece fiecare caz necesită abordări individuale.
„Sper să ajungem timpuri când integrarea copiilor cu necesități speciale va deveni un proces firesc și nu va mai fi privit ca o inovație. Reforma demarată în acest sens este mai mult decât binevenită, cu dăruire și pași implementați corect, acești copii vor avea mai multe șanse, iar noi vom trăi într-o societate mai bună. Dar orice început presupune multă răbdare și perseverență, iar rezultatele nu vor înceta să apară.”
